(Română) Retrospectiva celor patru referendumuri republicane organizate în ultimele trei decenii

This content is available only in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Igor Boțan, director executiv al Asociației ADEPT, prezintă o retrospectivă a celor patru referendumuri republicane organizate în ultimele trei decenii.

Pe 20 octombrie, cetățenii R. Moldova sunt chemați să participe la un referendum constituțional pentru a-și manifesta opțiunea față de perspectiva aderării R. Moldova la Uniunea Europeană (UE). Ce experiență are R. Moldova privind organizarea, desfășurarea și respectarea deciziilor referendumurilor?

Primul referendum a precedat adoptarea Constituției, fiind echivalat cu un sondaj sociologic intitulat „La sfat cu poporul”, inițiat de președintele de atunci, Mircea Snegur. Plebiscitul a avut loc pe 6 martie 1994, la o săptămână de la alegerile parlamentare. Întrebarea la care urmau să răspundă cetățenii era: „Sunteți pentru ca R. Moldova să se dezvolte ca un stat independent și unitar, în frontierele recunoscute în ziua proclamării suveranității Moldovei (23.06.1990), care să promoveze o politică de neutralitate și să mențină relații economice reciproc avantajoase cu toate țările lumii și să garanteze cetățenilor săi drepturi egale, în conformitate cu normele dreptului internațional?”

Rata de participare la referendum a fost mai mică decât la alegerile parlamentare din 27 februarie 1994 – 79,31%. La întrebarea propusă, 95,4% au răspuns „DA”, iar 2% – „NU”.  „Răspunsul afirmativ a pus bazele viitoarei Constituții, el constituie liantul ce va garanta restabilirea integrității teritoriale și politice a statului nostru”, declarase Mircea Snegur.

Al doilea referendum a vizat trecerea la regimul prezidențial de guvernare în locul celui semi-prezidențial. Acesta a avut loc pe 23 mai 1999, fiind inițiat de președintele Petru Lucinschi. Decretul de inițiere a referendumului fusese semnat în văzul cetățenilor la 22 martie 1999, în cadrul unei emisiuni TV. S-a încercat punerea opiniei publice și a clasei  politice în fața faptului împlinit, fără consultarea Parlamentului. În consecință, gestul a avut urmări contrare scopului urmărit de Petru Lucinschi. Întrebarea adresată a fost: „Sunteţi pentru modificarea Constituţiei în scopul instituirii sistemului prezidenţial de guvernare în R. Moldova, în cadrul căruia Preşedintele ar fi responsabil de formarea şi conducerea Guvernului, precum şi de rezultatele guvernării ţării?”

Din cei 2 382 457 de alegători înscriși în liste, la referendum au participat 1 389 731 –  58,33%. Deși Codul electoral prevedea că CEC poate invalida referendumul republican dacă au participat mai puţin de 3/5 din numărul persoanelor înscrise în liste, organul electoral l-a validat. La întrebarea supusă referendumului, 55,33% din participanți au răspuns afirmativ, în timp ce 30,85% au răspuns negativ.

Prin intermediul celui de-al treilea referendum, din 5 septembrie 2010, majoritatea parlamentară a Alianței pentru Integrare Europeană (AIE) a încercat să depășească criza  politică  provocată de evenimentele din 7 aprilie 2009. Antagonismele dintre AIE și PCRM atinseseră  limita după care devenise imposibil compromisul pentru alegerea președintelui cu votul a cel puțin 3/5 din numărul deputaților. Necesitatea atingerii compromisului de către majoritatea parlamentară și opoziție a și fost principalul motiv de revizuire a Constituției pentru trecerea la regimul parlamentar de guvernare. Înainte de referendum, majoritatea parlamentară a modificat legislația astfel ca plebiscitul să poată fi declarat valabil dacă la urne se prezintă cel puțin 1/3 din alegători, dar asta nu a ajutat. Prezența la vot a fost de 30%, referendumul fiind invalidat.

Cel de-al patrulea referendum urmărea revizuirea Legii supreme în vederea alegerii directe de către cetățeni a șefului statului, aceștia fiind chemați să răspundă la două întrebări: reducerea numărului de deputați și revocarea din funcție a deputatului când acesta nu-și îndeplinește atribuțiile. Referendumul din 24 februarie 2019 a fost inițiat de Parlament și s-a desfășurat în aceeași zi cu alegerile parlamentare. Acesta țintea reformarea clasei politice în trei faze: 1) modificarea sistemului electoral; 2) organizarea referendumului consultativ privind reducerea numărului deputaților și posibilitatea revocării acestora; 3) revizuirea Constituției privind realizarea punctelor aprobate în cadrul referendumului. Prezența la vot a fost suficientă ca referendumul să fie validat. Peste 73% dintre alegători au votat pentru reducerea numărului de deputați, iar 80% au votat pentru rechemarea deputaților, dar modificări legislative nu au urmat.

Următorul, cel de-al cincilea referendum, programat pentru 20 octombrie 2024, își propune revizuirea Constituției în vederea creării cadrului constituțional pentru aderarea R. Moldova la UE. Referendumul va avea loc în ziua alegerilor prezidențiale.

Principala lecție însușită de pe urma referendumurilor precedente este că rata de participare depinde de comasarea cu alegerile de orice tip, or, referendumurile desfășurate concomitent cu alegerile au fost validate. În două cazuri referendumurile și alegerile s-au desfășurat în aceeași zi, iar într-un caz – la distanță de o săptămână. Singurul caz de invalidare a unui referendum a avut loc atunci când acesta s-a desfășurat în afara unor alegeri pentru funcții elective.